Nimic.

Afara soarele straluceste si totul e plin de 'fericire si dragoste', dar eu  tot fara nici un chef am ramas azi .Simt ca trebuie sa stau aici pe scaun si sa tastez in continuare 'povestea vietii mele' ,  hăă de parca ar avea vre-un sens !? Ce povesti de viata ?! Ale-s doar in filme , ce incerc sa demonstrez  aici , e real tot ce traiesc , nici nu indraznesc sa mai visez , sa mai doresc sau sa sper, pentru ce? Pentru nimic. E clar ca nu are rost sa astept , pentru cine? Pentru el? Niciodata! Ar insemna ca sunt fraiera. Uitarea e solutia, pentru tot.Pentru toate cuvintele spuse pana acum, pentru toate inceputurile si pentru toate sfarsiturile, uitarea asta-i cuvantu' magic, dar oare cata magie deţine? Deloc. Uitarea nu e usoara , dar nu e nici grea, insa uitarea fara voinţă nu e nimic ca si o supa fara ingredintele magice ale mamei . Totul e paradoxal...nimic logic.