Aceeaşi ceaţă continuă în sufletul meu.Picurii de ploaie cad uşor pe bocancii mei fără să-mi dau seama.Stau pe o bancă în parc gândindu-mă la ce va fi mâine,gândindu-mă ca dacă azi nu ploua poate eram cu tine pe bancă sau ...poate nu...poate erai pe banca alăturată împreună cu ea,ţinând-o în braţe, spunându-i ce frumoasă e, şoptindu-i cel mai blând "te iubesc", luând-o de mână , privind-o în ochii ei mari caprui şi arătându-i iubire necondiţionată ,sau poate erai singur , numărând frunzele de tei, sperând doar la o zi mai bună, cine ştie?! Toate gândurile mele s-au dus când a început sa-mi sune telefonul,era mama sa-mi spună sa ma grăbesc acasă fiinca vine furtuna, însă dacă era după mine aş mai fi stat , aş fi sărit în cea mai mare balta din parc, udându-mă şi simţind fiecare picătură de ploaie pe faţă.Vroiam sa aleg pe aleea din parc, sa strig că sunt fericită, să simt fluturi în stomac, să nu ma gândesc la nimic altceva decât la ploaia care-mi mângâie faţa,dar eram nevoită să merg acasă sa mă cuibăresc în colţul patului şi să-mi înfun căştile în urechi cu melodia care cânva mă facea să mă simt cea mai fericită...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu